De ce ne temem atat de mult sa iubim?pentru ca stim ca odata ce accepti sa intri in acest joc al sentimentelor cu greu mai reusesti sa iesi teafar..ne temem sa fim raniti? da...odata ce te implici intr-o relatie bazata pe sentimente reciproce iti doresti sa dai tot ceea ce ai mai bun din tine insa iti este si frica de ceea ce s-ar putea ascunde in spatele paravanului caruia ai/am stat ascunsi atata timp. iubirea este un sacrificiu al tau si al propriilor tale sentimente , pornim pe un drum ale carui careri nu stim catre ce ne pot indrepta sa fie oare fericirea absoluta sau tristetea nemarginita..toate acestea ne trec prin cap in momentul cand pasim timizi pe aceasta cale pavata cu bucuriii si tristeti in acelasi timp...merita oare sacrificiul?..da il merita..deoarece nu este doar un simplu sentiment..prin el ne maturizam...devenim alti oameni...se stie ca odata ce ai fost prins in plasa acestui sentiment vei iesi schimbat din haturile lui...poate in bine poate in rau nu se stie niciodata..insa deobicei"tot raul duce spre bine"si nu va spun asta doar pentru a umple un mic spatiu in acest articol ci pentru ca este adevarat..Desi putem suferi din cauza acestui sentiment nu refuzam sa-i cadem prada de ce?pentru ca este cel mai frumos lucru care i se poate intampla oricaruia dintre noi · "Bogatia, gloria si puterea sunt fum, neant. Bogatul gaseste pe unul si mai bogat decat sine, gloria oricui poate fi intunecata de o glorie mai mare a altuia, cel puternic e invins de altul si mai puternic. Doar dragostea ne face egali cu zeii." (H. Sienkiewicz)
